Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Arhanghelul Gavriil

„Acest Sfânt Arhistrateg Gavriil este unul din cei sapte domni mari ai ostilor ceresti, care, de la inceput, se trimiteau de Dumnezeu pe pământ si faceau tot binele omenirii. Când fugise Moise de la Faraon, in pustie, tradiţia spune ca Gavriil s-a aratat lui Zaharia, pe când slujea in Sfânta Sfintelor, vestindu-i nasterea, din cea stearpa, a înainte mergătorului şi zicându-i: „Ia aminte, eu sunt cel ce bine iti vestesc cuvântul adevărului si împart bucuria neamului omenesc” . Si, iarasi, acelasi Arhanghel Gavriil a fost trimis in cetatea Nazaret, catre Fecioara Maria, binevestindu-i ei întruparea Fiului lui Dumnezeu, care avea sa vina si sa mântuiasca lumea.

Acest sobor si sarbatoarea Arhanghelului Gavriil a inceput a se tine in Sfântul munte al Atonului, la o chilie a manastirii Pantocrator, chilie ce se numeste „Axion crestin”, la locul numit Adin. Deci, a inceput a se face aceasta prăznuire, datorita minunii urmatoare: la Schitul Protatul, ce se afla lângă Garcea, aproape de locul manastirii Pantocrator, este o vale mare care are multe chilii. La una din chiliile acelea, care era inchinata Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu, locuia un ieromonah bătrân si imbunatatit, impreuna cu un ucenic al sau. Si, fiindca era obiceiul sa se faca priveghere in fiecare Duminica, la acel schit Protatul, intr-una din sâmbete, seara, vrând sa mearga batrânul la priveghere, a zis ucenicului sau: „Fiule, eu ma duc sa ascult privegherea, dupa obicei, iar tu ramâi la chilie, si, precum vei putea, sa citesti rânnduiala ta. ” Si asa s-a dus. Dupa ce a trecut seara, iata a batut cineva in usa chiliei, iar, fratele, alergând i-a deschis si a vazut ca era un monah strain, necunoscut lui, care, intrând, a ramas in chilie in noaptea aceea.

La vremea Utreniei, sculându-se, au cântat amândoi rânduiala slujbei. Si, când au ajuns la: „Ceea ce esti mai cinstita”, fratele cânta numai „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii” şi celelalte până la sfârşit, adica, obisnuita si vechea cântare a Sfântului Cosma, facatorul de cântari. Iar monahul cel strain facea alt început cântării, cântând asa: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru.” Apoi, a adaugat si „Ceea ce esti mai cinstita”, pâna la sfârşit.

Auzind aceasta, fratele s-a minunat si a zis catre cel ce parea strain: ‘Noi cântăm numai <Ceea ce esti mai cinstita>, iar de <Cuvine-se cu adevarat n-am auzit niciodata, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog, scrie-mi si mie cântarea aceasta, ca sa o cânt Nascatoarei de Dumnezeu.” Iar acela, raspunzând, a zis: „Nu am nici cerneală, nici hârtie.” Iar monahul cel ce parea strain i-a zis: „Sa-mi aduci cemeala si hârtie ca sa scriu.” Si fratele a zis: „Ada-mi o lespede”. Deci, fratele, alergând a aflat o lespede de piatra si i-a adus-o. Iar strainul, luând-o, a scris pe ea cu degetul său acea chtare ” Cuvine-se cu adevarat.” Si, o minune, atât de adânc  s-au sapat slovele pe lespedea aceea tare, ca si cum s-ar fi scris pe ceara mode.

Apoi, a zis fratelui: „De-acum înainte, asa sa cântati si voi dreptcredinciosii.” Si acestea zicând, Arhanghelul Gavriil s-a facut nevăzut. Ca era Sfântul inger, trimis de la Dumnezeu, ca sa descopere cântarea aceasta îngereasca, care este preaplacuta Maicii lui Dumnezeu. Si de atunci, parintii nostri fac sobor si praznic si Liturghie, in fiecare an la acea chilie de la Adin, cinstind si slavind pe Arhanghelul Gavriil, care, de la început si până la sfârşit, s-a aratat dumnezeiesc cântaret al Nascatoarei de Dumnezeu, hranitor si slujitor si vesel binevestitor al ei.

Asa a slujit si spre a descoperi cântarea aceasta, a Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce, numai lui, peste toate, i se cuvine aceasta slujba. Deci, dupa ce a venit bătrânul de la priveghere si a intrat în chilie, a început ucenicul lui a cânta, dupa cum îngerul îi poruncise, si a aratat batrânului său şi lespedea, cu îngereasca scriere sapata. Iar el, auzind si văzând aceasta, a ramas uimit de minune. Deci, luând amândoi lespedea cea scrisa de inger au mers la schitul Protatul si au aratat-o la întâistătătorul Sfântului Munte si celorlalti bătrâni ai obştescului sobor, povestindu-le toate cele ce se facusera. Iar ei au slavit, într-un glas pe Dumnezeu si au multumit Nascatoarei de Dumnezeu, pentru această preaslavita minune. Si, indata, au trimis lespedea la Constantinopol, la patriarch si la împărat, arătându-se prin scrisori, toate cele întâmplate.

De atunci, cântarea aceasta îngerească s-a raspândit în toata lumea, ca sî se cânte Maicii lui Dumnezeu, de catre toti dreptcredinciosii. Iar sfânta icoana a Nascatoarei de Dumnezeu, ce se afla în Biserica chiliei aceleia, în care s-a facut minunea, s-a dus, de catre parintii Sfantului Munte, în biserica Protatul. Si acolo se afla pâna astazi, aşezată în Sfântul Altar, deasupra Sfântului scaun. Celui de sus, pentru ca, înaintea icoanei acesteia, s-a cântat mai întâi de Sfântul Arhanghel Gavriil, cântarea.

Iar chilia a început a se numi „Axion crestin”, adica, „Cuvine-se cu adevarat”. Si valea în care se afla chilia, se numeste de catre toti, „Adin”, care înseamnă cîntare, pentru ca acolo s-a cântat, mai întâi cântarea aceasta, cuvenita Maicii lui Dumnezeu.”

Proloagele I, II

Anunțuri